Hemoragie digestivă superioară: ghid de îngrijire în urgență

Această lucrare a fost verificată de profesorul nostru: 16.01.2026 la 19:29

Tipul temei: Referat

Adăugat: 16.01.2026 la 19:09

Rezumat:

Hemoragie digestivă superioară: stabilizare urgentă (ABC, transfuzie), endoscopie hemostatică, corectare coagulare, monitorizare nursing și prevenție.

Îngrijirea pacienților cu hemoragie digestivă superioară

I. Introducere

Hemoragia digestivă superioară (HDS) reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe întâlnite în spitalele din România, cu un impact semnificativ asupra resurselor medicale, a costurilor spitalizării și, nu în ultimul rând, asupra prognosticului pacienților. Mortalitatea legată de HDS, deși în scădere datorită progreselor în endoscopie și terapie intensivă, rămâne totuși semnificativă, mai ales la vârstnici sau la persoanele cu boli asociate. În spitalele județene sau universitare, atât medicii rezidenți cât și asistentele sunt parte dintr-un efort colectiv de salvare rapidă a vieții pacientului și de minimizare a complicațiilor.

Scopul acestui eseu este de a evidenția principiile esențiale ale îngrijirii imediate și specifice pentru bolnavii cu HDS, modul adecvat de coordonare a echipei multidisciplinare și prioritizarea intervențiilor astfel încât fiecare verigă a lanțului să se desfășoare eficient, în interesul pacientului. Îmi propun, de asemenea, să pun accent pe particularitățile sistemului românesc, cu exemple și soluții adaptate contextului nostru clinic.

Pentru claritate, voi urma pașii de la anatomie și etiologie, până la managementul de urgență, prevenție, complicații, educare și organizare spitalicească, punctând, după caz, cu exemple practice.

II. Anatomie și fiziologie relevante

Tractul digestiv superior cuprinde esofagul, stomacul și duodenul proximal (până la ligamentul Treitz). Toate aceste segmente au particularități anatomice ce influențează atât riscul de apariție al sângerărilor, cât și gravitatea acestora.

Vascularizația lor este abundentă: artera gastrică stângă și dreaptă, arterele gastroepiploice și ramurile arterei lienale participă la rețeaua care poate deveni sursă de hemoragie. De exemplu, ulcerul peptidic cu erodare a arterei gastroduodenale poate genera sângerări masive, imposibil de controlat fără intervenție endoscopică sau chirurgicală.

La nivelul mucoasei gastrice, coagularea locală implică plachete, factori de coagulare și integritatea vaselor. Însă aciditatea crescută, prezența helicobacter pylori sau leziunile de stres pot periclita această barieră, provocând sângerare.

III. Etiologii și mecanisme patologice

Printre cele mai comune cauze de HDS se numără ulcerul gastric și duodenal (legat frecvent de infecția cu Helicobacter pylori sau consumul de antiinflamatoare nonsteroidiene), esofagita erosivă, sindromul Mallory-Weiss (ruptură mucoasă la joncțiunea esogastrică după vărsături puternice), varicele esofagiene asociate hipertensiunii portale (mai ales la pacienții cu ciroză hepatică), gastrita acută, tumori hemoragice sau leziuni vasculare rare precum Dieulafoy.

De multe ori, leziunile sunt agravate de boli asociate, consum de alcool, fumat sau medicație anticoagulantă. Mecanismul comun este lezarea unui vas sau pierderea hemostazei locale, urmată de sângerare activă în lumenul digestiv.

IV. Evaluarea inițială a pacientului cu HDS

Evaluarea ABC (căile aeriene, respirație, circulație) este primordială la orice pacient cu suspectă HDS. În cazul unui pacient cu hematemeză abundentă, prioritar este asigurarea permeabilității căilor aeriene (uneori intubare de urgență), stabilizarea respirației și evaluarea circulației.

Clinic, debutul brutal cu hematemeză (vărsături cu sânge), melena (scaune negre, rămuroase) sau hematoheză (sânge roșu eliminat rectal, mai rar în HDS) orientează diagnosticul. Istoricul trebuie să cuprindă antecedente gastroduodenale, hepatice, consumul de AINS sau anticoagulante, episod recent de vărsături, efort fizic sau traumatism.

Examenul fizic evidențiază semne de șoc: tahicardie, hipotensiune, paloare, răceală extremități, oligurie. Prezența ascitei, icterului sau semnelor de ciroză indică o cauză portală.

Analizele inițiale includ hemoleucograma (pentru evaluarea hemoglobinei), coagulograma, determinarea grupei sanguine și cross-match în caz de necesitate transfuzională, teste hepatice și ecografie abdominală la suspiciune de patologie hepatică. Sonda nasogastrică poate ajuta la stabilirea sângerării active, dar nu este obligatorie în toate cazurile; riscul de disconfort, aspirație sau lezare trebuie contrabalansat de beneficiile medicale.

V. Clasificarea severității și scoruri de risc

În practica zilnică, scorurile de risc (precum Glasgow-Blatchford Score sau Rockall Score) ajută la stratificarea pacienților, orientând decizia privind necesitatea endoscopiei urgente, internarea pe secție de terapie intensivă sau posibilitatea externării rapide în cazurile cu risc minim. De exemplu, un pacient tânăr, hemodinamic stabil, cu hemoglobină ușor scăzută și fără comorbidități, poate fi monitorizat atent fără necesitatea endoscopiei în primele ore, pe când un bolnav vârstnic, cu ciroză și sângerare masivă, impune activarea echipei complete.

VI. Management inițial și resuscitare

Primul obiectiv este stabilizarea pacientului: protejarea căilor aeriene (mai ales la cei confuzi sau cu vărsături continue), administrarea de oxigen, plasarea a două linii venoase periferice calibrate și inițierea perfuziei cu soluții cristaloide (Ringer sau NaCl izotonic). Pacienții cu pierderi masive necesită uneori cateter venos central și, în cazuri grave, protocol de transfuzie masivă cu administrare de sânge, plasmă și trombocite la raporturi optime.

Transfuzia este ghidată de praguri: de regulă, la Hb <7 g/dl (mai devreme la vârstnici sau cu ischemie cardiacă), evitând supratransfuzia. Corectarea coagulopatiilor este esențială la cei cu INR crescut, trombocitopenie sau fibrinogen scăzut, eventual cu administrare de plasmă proaspătă congelată, plachete sau crioprecipitat.

Medicamentele administrate la debut includ inhibitorii pompei de protoni, inițial intravenos (de exemplu, omeprazol 80 mg bolus și apoi perfuzie continuă 8 mg/h), cu adaptări conform ghidurilor spitalicești. Pentru sângerare pe varice, octreotidul intravenos sau terlipressinul sunt de bază, reducând presiunea portală, la fel ca și profilaxia antibiotică cu cefalosporine (de ex. ceftriaxonă), dat fiind riscul mare de infecții la cirotici.

Endoscopia de urgență este indicată la pacienți cu sângerare activă, instabilitate sau scor de risc crescut.

VII. Intervenții endoscopice și alte tratamente specifice

Endoscopia digestivă superioară este standardul de aur pentru diagnostic și tratament. Momentul optim este în primele 12–24 ore, mai devreme la pacienții instabili. Tehnicile variază: infiltrarea perilezională cu adrenalină, aplicarea de clipuri hemostatice sau coagulare termică pentru ulcere care sângerează, bandajarea varicelor esofagiene, eventual scleroterapie.

Dacă endoscopia eșuează sau nu este posibilă, radiologia intervențională (embolizare arterială selectivă) poate salva vieți. Chirurgia rămâne ultima opțiune, rezervată cazurilor cu sângerare refractară la tratament conservator.

VIII. Îngrijire nursing și monitorizare

Rolul asistentei medicale este central. Monitorizarea semnelor vitale la intervale scurte (inițial la 15 minute), evaluarea diurezei, recunoașterea rapidă a semnelor de rehemoragie (hipotensiune bruscă, scădere hemoglobină, reapariția hematemezei) sunt vitale. Îngrijirea tubului nasogastric, prevenirea aspirației (poziționarea semisede), gestionarea transfuziilor (dublă verificare și recunoașterea reacțiilor acute) fac diferența între viață și moarte. Documentarea detaliată, comunicarea promptă cu medicul la orice agravare și respectarea indicațiilor terapeutice asigură un parcurs optim al pacientului.

IX. Management ulterior și prevenție

După stabilizare, pacienții cu risc mare rămân sub terapie intravenoasă cu IPP, trecând ulterior la forme orale. Eradicarea H. pylori este esențială în ulcerul peptic (de exemplu, claritromicină, amoxicilină și un IPP), iar la varice, beta-blocantele nonselective (propranolol) și repetarea bandajului endoscopic reduc riscul de recidivă.

Se reevaluează anticoagulantele/antiplachetarele, echilibrând riscul trombotic cu cel hemoragic. Alimentația orală se reia treptat, inițial cu lichide clare, apoi solide, sub observație medicală. La cirotici, se recomandă vaccinări suplimentare.

Planul de urmărire după externare presupune reendoscopii de control, monitorizarea hemoglobinei și consiliere nutrițională și comportamentală.

X. Complicații și prognostic

Complicațiile acute includ rehemoragia, șocul hipovolemic, insuficiența renală, aspirația pulmonară, reacțiile la transfuzii. Pe termen lung, pot apărea anemie cronică, recidiva ulcerului, sau stricturi postoperatorii.

Prognosticul este influențat de vârsta pacientului, comorbidități (de ex. insuficiență hepatică), severitatea inițială a sângerării și răspunsul la tratamentul de urgență. Pacienții care rehemoragiază după endoscopie au indicație de reevaluare rapidă și, dacă este nevoie, de chirurgie.

XI. Educația pacientului și externarea

Comunicarea clară cu bolnavul și familia este crucială. Pacientul trebuie să înțeleagă cauza sângerării, riscurile și semnele de alarmă care impun revenirea la spital. La externare, se recomandă evitarea AINS, alcoolului și fumatului, respectarea tratamentului medicamentos, programarea la recontrol endoscopic și urmărirea hemogramei.

Toate aceste aspecte sunt rezumate într-o scrisoare medicală, cu date despre evoluție, tratament, indicații și programul de reevaluare.

XII. Considerații organizaționale și etice

În spitalele din România, organizarea unui circuit eficient pentru pacienții cu HDS include protocoale clare de triaj, disponibilitate endoscopică permanentă și colaborare multidisciplinară. Auditul intern (de exemplu, monitorizarea timpului până la endoscopie, rata transfuziei sau rata re-hemoragiei) poate contribui la identificarea punctelor slabe și la îmbunătățirea practicii.

Etic, uneori, deciziile privind intensitatea tratamentului la pacienți vârstnici sau cu comorbidități majore necesită discuții cu familia și respectarea dorințelor pacientului, mai ales în contextul legii drepturilor pacientului și consimțământului informat.

XIII. Studii de caz ilustrative

*Exemplu 1*: Un bărbat de 45 ani, cu dureri epigastrice recurente, se prezintă cu hematemeză. Endoscopia evidențiază ulcer duodenal cu vas deschis, tratat cu clipuri hemostatice și IPP intravenos. Pacientul este testat și găsit pozitiv pentru H. pylori, urmând schemă de eradicare completă. Este externat cu tratament anti-secretor și recomandare de reevalure endoscopică peste 6 săptămâni.

*Exemplu 2*: O pacientă cu ciroză hepatică Child B, sângerare masivă digestivă, instabilă hemodinamic. La endoscopie – varice esofagiene "râu". Se instituie terapie vasoactivă cu octreotid, ligaturare endoscopică a varicelor și profilaxie antibiotică. După stabilizare, este trecută pe propranolol și are indicație de monitorizare endoscopică la 3 luni.

*Exemplu 3*: Un vârstnic de 75 ani, cu fibrilație atrială sub anticoagulanți, ajunge cu melena și Hb 6.8 g/dl. Se oprește temporar anticoagulantul, se administrează plasmă proaspătă și se realizează endoscopie cu hemostază locală. Reevaluarea riscului trombotic și hemoragic decide momentul reluării anticoagulării.

XIV. Concluzii și recomandări practice

Managementul eficient al HDS presupune intervenție rapidă, bună comunicare între echipele medicale, folosirea judicioasă a resurselor tehnice (endoscopie, radiologie, chirurgie) și respectarea protocoalelor adaptate contextului românesc. Educația continuă, verificarea periodică a protocolor locale, check-listuri de urgență și formarea personalului medical rămân priorități cheie pentru reducerea mortalității și morbidității.

XV. Anexe: Resurse utile

* Fișă de triaj rapid (inclusiv scoruri de risc rezumate) * Model algorim decizional pentru managementul inițial (A→E) * Ordin de internare și plan de îngrijiri nursing * Tabel sumar cu praguri transfuzionale și scheme medicamentoase * Broșură scurtă de informare pentru pacienți * Bibliografie: Ghidurile Societății Române de Gastroenterologie, consens Baveno pentru varice, RESPECTAREA protocoalelor locale actualizate

---

Notă: Toate indicațiile legate de medicamente, doze, sau protocoale trebuie verificate și adaptate în funcție de resursele și regulile spitalului în care se tratează pacientul. Practica medicală de calitate nu înseamnă doar folosirea celor mai noi tehnologii, ci mai ales adaptarea judicioasă la specificul local și la nevoile individuale ale fiecărui bolnav.

Întrebări de exemplu

Răspunsurile au fost pregătite de profesorul nostru

Care sunt cauzele principale pentru hemoragie digestivă superioară ghid de îngrijire în urgență?

Ulcerul gastric/duodenal, esofagita, sindromul Mallory-Weiss și varicele esofagiene sunt cauze frecvente. Acestea pot fi agravate de infecții, medicamente sau alte boli.

Ce etape implică îngrijirea de urgență a pacienților cu hemoragie digestivă superioară ghid de îngrijire?

Îngrijirea de urgență include evaluarea ABC, stabilizarea căilor aeriene, administrarea de oxigen și perfuzii venoase rapide. Se efectuează analizele necesare și se monitorizează semnele vitale.

Cum este clasificată severitatea în hemoragie digestivă superioară ghid de îngrijire în urgență?

Severitatea se evaluează folosind scoruri precum Glasgow-Blatchford sau Rockall. Acestea stabilesc riscul și orientează intervențiile medicale urgente.

Ce rol are echipa multidisciplinară în hemoragie digestivă superioară ghid de îngrijire în urgență?

Echipa multidisciplinară coordonează rapid stabilizarea, diagnosticul și tratamentul pacientului. Colaborarea eficientă reduce complicațiile și crește șansele de supraviețuire.

Care sunt semnele clinice pentru hemoragie digestivă superioară ghid de îngrijire în urgență?

Semnele principale includ hematemeza, melena, tahicardie, hipotensiune și paloare. Identificarea rapidă ajută la inițierea tratamentului corespunzător.

Scrie referatul în locul meu

Tagi:#hemoragiedigestivă #îngrijiredeurgență #medicinăurgentă