Dăunătorii viței-de-vie: identificare și metode de combatere

Această lucrare a fost verificată de profesorul nostru: 22.01.2026 la 21:44

Tipul temei: Referat

Adăugat: 18.01.2026 la 12:23

Rezumat:

Descoperă cum să identifici dăunătorii viței-de-vie și află metode eficiente de combatere pentru a proteja recolta și calitatea strugurilor în România.

Dăunătorii din plantațiile de viță de vie și combaterea lor

I. Introducere

Vița de vie ocupă un loc aparte în cultura și economia României, fiind nu doar sursa unor vinuri apreciate pe plan internațional, ci și un element profund înrădăcinat în tradițiile noastre. Regiuni precum Dealul Mare, Drăgășani sau Podgoria Târnave sunt sinonime cu o cultură viticolă ce datează din Antichitate, iar sărbătorile de toamnă, recoltarea și vinul au modelat identitatea localităților rurale de pe tot cuprinsul țării. Din punct de vedere economic, România se poziționează între primii zece producători europeni de struguri și vin, sectorul viticol susținând zeci de mii de familii în zonele rurale și având contribuții semnificative la export.

Totuși, această tradiție este amenințată de numeroase pericole, iar dăunătorii constituie o problemă majoră în plantațiile de viță de vie. Pagubele pe care le produc aceștia – atât la nivelul randamentului, cât și al calității strugurilor – pot conduce la pierderi economice severe și pot afecta renumele vinurilor românești. Fără strategii eficiente de protecție, industria viticolă riscă să sufere regresuri greu de recuperat în fața competitorilor.

Prin urmare, prezenta lucrare își propune să analizeze principalii dăunători ai viței de vie întâlniți în România, să exploreze ciclurile lor biologice, impactul asupra plantațiilor, dar și metodele moderne și sustenabile de combatere. Vom sublinia importanța protejării ecosistemului și a aplicării unui management integrat al dăunătorilor, aspecte esențiale într-o agricultură modernă și responsabilă.

II. Caracterizarea dăunătorilor principali ai viței de vie

Din punct de vedere agronomic, un dăunător este orice organism – insectă, acarian, larvă ori chiar mamifer de mici dimensiuni – care aduce prejudicii plantelor. Pentru vița de vie, lista inamicilor este variată, însă numai câțiva provoacă daune considerabile, motiv pentru care trebuie recunoscuți și monitorizați atent.

Lepidoptere – Molii ale strugurilor cum sunt Lobesia botrana (molia verde) și Eupoecilia ambiguella (molia brună) sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a ataca direct ciorchinii, compromițând recolta și favorizând atacul altor patogeni.

Acarieni – Specii precum Tetranychus urticae (acarianul roșu comun) și Eriophyes vitis (acarianul galicol) deteriorează frunzele, mugurii și țesuturile vitale ale plantei prin înțepare și supt, ceea ce afectează procesul de fotosinteză și dezvoltarea butucului.

Coleoptere și dăunători secundari – Un exemplu răspândit este țigararul viței (Byctiscus betulae), insectă ce rulează frunzele sub formă de țeavă, împiedicând dezvoltarea normală a acestora.

1. Lobesia botrana (molia verde a strugurilor)

Molia verde are o înfățișare modestă, dar un impact devastator. Adulții depun ouă pe inflorescențe și boabe, iar larvele pătrund în ciorchini, generând leziuni ce devin poartă de intrare pentru putregaiul cenușiu. Are 2-3 generații pe an, cu vârfuri de activitate la începutul verii și spre sfârșitul acesteia. Preferă zonele calde și umede, iar în anii favorabili poate compromite peste 30% din producție.

2. Eupoecilia ambiguella (molia brună a strugurilor)

Se deosebește de Lobesia botrana prin coloritul aripilor (brun cu desen galben) și are o singură generație anuală, dezvoltându-se mai ales în regiunile cu vegetație mai bogată. Prejudiciile create sunt similare, însă perioada de atac este mai restrânsă.

3. Tetranychus urticae (acarianul roșu comun)

Acarianul roșu produce mici pete galbene pe frunze și poate dezvolta colonii extinse în veri secetoase. Prin suptul celulelor vegetale, frunzele devin casante, își pierd culoarea și cad prematur, afectând fotosinteza și maturarea strugurilor.

4. Eriophyes vitis (acarianul galicol)

Acest mic acarian realizează gale (umflături) pe partea superioară a frunzelor unde trăiește și se hrănește, ducând la deformări ale aparatului foliar și la reducerea randamentului butucului. Deseori, atacul său rămâne subestimat, deși daunele repetate pot slăbi considerabil planta pe termen lung.

5. Alte specii relevante

Țigararul viței de vie, afidele și unele larve de coleoptere pot provoca atingerea și chiar compromisuri asupra butucilor, în special în plantațiile neîngrijite.

Impactul economic al acestor dăunători nu se rezumă doar la cantitatea recoltei, ci se extinde asupra calității vinurilor, pierderii potențialului de export și intensificării costurilor pentru viticultor.

III. Ciclurile biologice și monitorizarea dăunătorilor

Principiul fundamental în protecția integrată: „cunoaște-ți dușmanul”. Asta înseamnă să înțelegi exact când să intervii pentru ca măsurile de combatere să fie cât mai eficiente, dar și cât mai puțin poluante.

Fiecare dăunător are propriul ciclu vital, cu faze mai vulnerabile. De exemplu, larvele de lepidoptere sunt mult mai ușor de combătut imediat după eclozare, iar acarienii pot fi ținuți sub control înainte de a atinge apogeul numeric.

Monitorizarea eficientă implică metode diverse: - amplasarea capcanelor cu feromoni pentru a observa evoluția moliilor; - observații vizuale periodice asupra frunzelor și ciorchinilor; - recoltarea de probe și analiza sub lupă pentru identificarea ouălor, larvelor sau adulților; - utilizarea datelor furnizate de serviciile județene fitosanitare pentru realizarea unor prognoze de avertizare.

Prin monitorizare, se evită aplicarea inutilă și repetată a substanțelor chimice, reducând poluarea și costurile.

IV. Metode de combatere a dăunătorilor în plantațiile de viță de vie

Combaterea integrată a dăunătorilor

Modelul actual de protecție a viței de vie trebuie să îmbine eficiența cu responsabilitatea față de mediul înconjurător. Combaterea integrată a dăunătorilor (CID) presupune utilizarea combinată a tehnicilor agrofitotehnice, biologice și chimice, coordonate de monitorizări riguroase.

Metode agrofitotehnice

- Menținerea igienei plantației prin tăiere și arderea părților bolnave sau atacate de dăunători. - Alegerea soiurilor rezistente (de exemplu, hibrizi cu toleranță la acarieni sau la molii). - Executarea periodică a lucrărilor de întreținere: arat, afânare, fertilizare adecvată, care întăresc vitalitatea butucilor și creșterea rezistenței naturale. - Menținerea biodiversității (inclusiv a zonelor de vegetație spontană controlată) pentru sprijinirea prădătorilor naturali.

Metode fizico-chimice

- Aplicarea rațională a insecticidelor omologate (ex: produse cu deltametrin, abamectină pentru acarieni) în ferestrele optime, pentru a evita rezistența și efectele negative asupra mediului. - Utilizarea capcanelor cu feromoni nu doar pentru monitorizare, ci și pentru capturarea efectivă a adultilor în masă. - Adoptarea tehnologiilor inovative, precum pulverizarea cu aparate de precizie și folosirea adjuvanților care cresc eficiența aplicării substanțelor.

Metode biologice

- Introducerea prădătorilor sau a paraziților naturali în plantații: de exemplu, eliberarea viespilor din specia Trichogramma pentru combaterea ouălor de molii. - Utilizarea ciupercilor entomopatogene și a bacteriilor benefice (precum Bacillus thuringiensis) care infectează și distrug larvele de dăunători, fără a afecta fauna utilă sau omul. - Conservarea faunei spontane prin limitarea tratamentelor chimice la minimum necesar.

Implementarea atentă și combinată a acestor metode se reflectă pozitiv asupra sănătății plantațiilor și asupra mediului înconjurător.

Monitorizarea post-tratament

Nu în ultimul rând, este esențial să fie evaluate rezultatele după fiecare campanie de tratament: reducerea masivă a dăunătorilor trebuie confirmată prin noi observații și eventuale ajustări ale programului fitosanitar.

V. Prevenirea și combaterea bolilor asociate dăunătorilor din vița de vie

Atacul dăunătorilor nu este niciodată izolat de amenințarea reprezentată de bolile plantelor. Leziunile produse de insecte, de exemplu, facilitează pătrunderea ciupercilor, bacteriilor sau virusurilor. Un caz ilustrativ îl reprezintă infecțiile cu Botrytis cinerea (putregaiul cenușiu), favorizate direct de atacul moliilor.

Prevenția trebuie să meargă mână în mână cu combaterea dăunătorilor. Aceasta se face, printre altele, prin: - menținerea unui microclimat deschis, ferit de exces de umiditate; - tăieri de primăvară care favorizează circulația aerului; - aplicarea de fungicide omologate la avertizare – nu preventiv, ci doar atunci când riscul este real.

Metodele complementare, precum irigarea echilibrată și fertilizarea corectă, sunt la fel de importante pentru menținerea unei plante viguroase, capabile să reziste atât dăunătorilor cât și bolilor.

VI. Studiu de caz: combaterea integrată în Vrancea

Regiunea Vrancea, una dintre cele mai mari podgorii ale țării, oferă exemple elocvente de strategie și inovare. În plantațiile SC VINCON Vrancea, abordarea modernă presupune o combinație de: - Monitorizare zilnică cu capcane feromonale, hartă digitală cu zone roșii („hotspot”-uri de infestare); - Utilizarea minimă de substanțe chimice și accent pe introducerea prădătorilor naturali; - Implementarea de perdele vegetale care susțin biodiversitatea, favorizând faună utilă; - Sessione de formare profesională adresate viticultorilor privind identificarea timpurie a dăunătorilor.

În decurs de câțiva ani, comparativ cu loturile martor, a fost observată o reducere semnificativă a atacurilor de molii și acarieni, cu o creștere a producției de struguri sănătoși și menținerea calității pentru vinuri premium. Modelul a fost preluat și adaptat și de micii producători locali.

VII. Perspective și inovații

Combaterea eficientă a dăunătorilor nu mai este de mult un simplu proces manual sau chimic. Astăzi, drona și sistemele informatice de avertizare fac parte din arsenalul modern al viticultorului român. De asemenea, apar în piață produse fitosanitare de generatie nouă, bazate pe extracte botanice sau microorganisme, cu risc minim pentru mediu.

O provocare majoră rămâne adaptarea la schimbările climatice, care pot favoriza apariția unor dăunători noi sau muta fenologia celor existenți. Cercetătorii din cadrul Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație de la Blaj lucrează la hibrizi rezistenți, la noi biopesticide, precum și la metode de predicție a atacurilor plecând de la date satelitare și meteo.

Educația continuă a viticultorilor, atât teoretică cât și practică, va fi cheia menținerii competitivității vinului românesc pe piață și a unui peisaj agricol sănătos pentru generațiile viitoare.

VIII. Concluzii

Protecția viței de vie împotriva dăunătorilor reprezintă o verigă esențială pentru prosperitatea sectorului viticol din România. Identificarea corectă a dăunătorilor, înțelegerea biologiei acestora și intervenția la momentul potrivit pot salva anual mii de tone de struguri. Adoptarea unui management integrat al dăunătorilor, bazat pe monitorizare și combinația dintre metodele biologice, agrofitotehnice și chimice, asigură nu doar eficiență, ci și păstrarea unui mediu sănătos.

Pe viitor, implicarea tuturor actorilor – de la institutii de cercetare la viticultorii mici – și acceptarea inovării sunt soluțiile pentru construirea unei viticulturi de succes, în armonie cu natura și în serviciul consumatorului român și european.

IX. Bibliografie și surse recomandate

- Gheorghe Matei, „Protecția viței de vie”, Editura Ceres, București - „Monitorizarea și combaterea integrată a dăunătorilor la vița de vie” – Ghid publicat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - Studii și rapoarte anuale ale Direcțiilor Agricole Județene - Revista „Viticultura și vinificația”, articole de specialitate disponibile online - Consiliul Național al Viei și Vinului – materiale informative pentru producători

---

Acest eseu își propune să ofere studenților și tinerilor viticultori un punct de plecare solid pentru înțelegerea și aplicarea celor mai bune practici de protejare a viței de vie, în contextul unei agriculturi moderne, productive și respectuoase față de mediul natural și comunitățile locale.

Întrebări de exemplu

Răspunsurile au fost pregătite de profesorul nostru

Care sunt principalii dăunători ai viței-de-vie și metodele de combatere?

Principalii dăunători ai viței-de-vie sunt moliile, acarienii și țigararul viței; combaterea include monitorizare, tratamente chimice și metode ecologice. Prevenirea și managementul integrat sunt esențiale pentru protejarea culturii.

Cum se identifică Lobesia botrana la vița-de-vie și cum se combate?

Lobesia botrana se identifică prin larvele găsite în ciorchini și leziuni pe boabe; combaterea implică tratamente cu insecticide specifice, aplicate în momentele-cheie ale ciclului lor biologic.

Ce impact economic au dăunătorii viței-de-vie asupra plantațiilor din România?

Dăunătorii pot reduce semnificativ randamentul și calitatea strugurilor, ducând la pierderi economice mari și afectând exporturile românești de vin. Fără protecție, industria viticolă riscă regres.

Care sunt semnele infestării cu acarieni la vița-de-vie?

Semnele infestării cu acarieni includ pete galbene pe frunze, uscarea și căderea prematură a acestora, precum și deformări foliare cauzate de gale. Aceste simptome reduc fotosinteza și dezvoltarea viei.

Ce metode moderne și sustenabile există pentru combaterea dăunătorilor viței-de-vie?

Metodele moderne includ monitorizarea dăunătorilor, aplicarea tratamentelor chimice țintite și folosirea combaterii biologice, în scopul protejării ecosistemului și menținerii sustenabilității plantațiilor.

Scrie referatul în locul meu

Tagi:#agricultura #pomicultura #referat