Medicamente în ORL: ghid practic cu indicații și precauții
Această lucrare a fost verificată de profesorul nostru: 16.01.2026 la 10:38
Tipul temei: Referat
Adăugat: 16.01.2026 la 10:02
Rezumat:
Rezumat: Ghid ORL — tratamente simptomatice/etiologice, antibiotice doar justificat, terapii locale/systemice, precauții la copii, gravide; semne de alarmă.
Medicamente utilizate în ORL – Abordare critică, aplicată și contextualizată
Introducere
Afecțiunile oto-rino-laringologice (ORL) sunt printre cele mai frecvente motive de prezentare la medic în România, atât în rândul copiilor, cât și al adulților. Răcelile simple, rinita, sinuzita, infecțiile gâtului sau problemele de auz impun nu numai o atenție clinică riguroasă, dar și o farmacoterapie atent selectată. Acest eseu urmărește să clarifice rolul principalelor clase de medicamente utilizate în ORL, să ajute la orientarea către practici sigure și eficiente și să ofere recomandări adaptate contextului românesc. La final, cititorul va putea recunoaște indicațiile principale și mecanismele de acțiune ale diverselor clase farmacologice, va ști cum să administreze corect medicația, să recunoască reacțiile adverse importante și să identifice semnele de alarmă care impun prezentarea la medicul ORL-ist.Importanța acestui subiect derivă din prevalența afecțiunilor ORL – de la episoadele banale de rinită la complicații severe, precum otita medie acută complicată, faringita streptococică cu riscul de febră reumatică sau sinuzitele extinse. În România, ca și în alte țări europene, utilizarea eronată a antibioticelor rămâne o problemă majoră, contribuind la rezistența bacteriană — aspect central pe care ghidurile clinice actuale îl adresează. Sursele pentru acest eseu includ ghidurile Societății Române de ORL, monografii de farmacologie (Suciu și Colab., 2020), precum și articole clinice recente publicate în revistele românești și europene de specialitate.
Elemente de bază: Anatomie și fiziologie relevante pentru farmacoterapie ORL
Înțelegerea administrării locale sau sistemice a medicamentelor presupune cunoașterea structurii și funcției tractului ORL. Faringele, esențial pentru deglutiție și răspunsul imun local, este frecvent sediul infecțiilor acute, unde preparatele topice (spray-uri antiseptice, lozenguri) pot fi de ajutor. Laringele, cu bogata sa vascularizație și reflexe defensive (cum ar fi laringospasmul), pune probleme speciale de administrare, mai ales la copii sau la cei cu boli cronice. Urechea externă și medie, separate de timpan, necesită strategii specifice: pentru otita externă, picăturile locale sunt de obicei suficiente, pe când otita medie acută poate impune antibiotice sistemice, având în vedere accesul limitat al substanțelor din exterior spre urechea medie. Cavitatea nazală, cu mucoasa bogată în vase de sânge și sistem ciliar activ, face ca absorția medicamentelor topice să fie rapidă, dar expune și la riscul de efecte adverse locale, precum sângerări sau atrofie mucosă.Principii generale de farmacoterapie în ORL
Diferențierea esențială între tratamentul simptomatic (care vizează ameliorarea simptomelor, ex. decongestionantele nazale) și tratamentul etiologic (care înlătură cauza, de ex. antibioterapia în streptococul beta-hemolitic de grup A) este cheie. Nu orice durere de gât sau nas înfundat necesită antibiotice – marea majoritate a infecțiilor respiratorii superioare sunt virale și se rezolvă spontan.Alegerea între terapia locală și cea sistemică depinde de severitate, extinderea afectării și particularitățile pacientului. Terapia locală (spray-uri, picături, lozenguri) scade riscul de reacții adverse sistemice, dar nu înlocuiește tratamentul sistemic acolo unde infecția este gravă sau extinsă.
Auto-medicația (autofarmacoterapia) este extrem de frecventă; pe lângă riscul general de reacții adverse, există pericolul utilizării nejustificate a antibioticelor. În această privință, diverse campanii naționale ("Antibioticele – nu oricând și nu oricum!") insistă pe rolul esențial al farmacistului și al educației pacientului.
Folosirea judicioasă a antibioticelor ("antibiotic stewardship") rămâne una dintre cele mai importante direcții în sănătatea publică. Inițierea acestora trebuie făcută doar pe baza criteriilor clinice (prezența puroiului, febră persistentă, test rapid pozitiv la streptococ etc.), acoperite și prin ghidurile Societății Europene de Boli Infecțioase. Documentarea corectă, consimțământul și comunicarea clară a indicațiilor și riscurilor către pacient sunt obligatorii, atât legal, cât și etic.
---
Medicamente pentru congestie nazală și rinită
Clase principale și mecanisme
- Decongestionantele simpatomimetice (oximetazolină, xilometazolină sau systemice ca pseudoefedrina) acționează prin vasoconstricția mucoasei nazale, ameliorând temporar congestia, însă pot provoca efecte adverse la pacienții cu hipertensiune sau boli cardiace. - Corticosteroizii nazali topici (budesonid, mometazonă) sunt eficienți în rinita alergică persistentă prin efectul antiinflamator. - Antihistaminicele – orale (loratadină, cetirizină) sau locale (azelastină) sunt indicate în rinita alergică, reducând strănutul și rinoreea. - Soluțiile saline favorizează fluidificarea secrețiilor și igienizarea mucoasei.Aplicații clinice și strategii
Pentru rinita acută virală, decongestionantele se recomandă pe termen scurt (nu mai mult de 3-5 zile), la nevoie, completate de spălături nasale. În rinita alergică, se recomandă frecvent asocierea între corticoizi nazali și antihistaminice, eventual cu măsuri de evitarea alergenilor.Sinuzita acută se tratează de obicei simptomatic, utilizând corticosteroizi topici și degongestionante; antibioticul doar dacă apar semne clare de infecție bacteriană (febră, secreții purulente prelungite).
Efecte adverse și precauții
Decongestionantele nu se administrează mai mult de 5-7 zile, pentru a evita rinita de rebound (înroșirea și umflarea persistentă a mucoasei la întrerupere). Simpatomimeticele sistemice sunt contraindicate la hipertensivi, gravide și la cei cu tulburări de ritm cardiac.Folosirea corticosteroizilor nazali necesită tehnică corectă (direcția jetului lateral, nu spre sept) pentru a evita sângerările nazale. Pacienții trebuie instruiți să curețe flaconul și să evite împărțirea acestuia.
---
Medicamente pentru gât și laringe
Clase terapeutice
- Analgezice și antipiretice (paracetamol, ibuprofen) sunt indicate în durerea faringiană, scăzând și febra. - Anestezice locale topice (benzocaină, lidocaină sub formă de lozenguri/spray) reduc temporar durerea, dar la copii mici riscul de aspirare sau reacții alergice justifică evitararea lor. - Dezinfectante și antiseptice locale (clorhexidină, hexetidină) pot asigura igienă locală, deși eficiența lor în scurtarea evoluției bolii este limitată. - Antibioticele se prescriu doar în faringita cu test rapid pozitiv pentru streptococ sau semne evidente de infecție bacteriană (ex. amigdalită purulentă, febră peste 39°C, exsudat, adenopatie cervicală dureroasă).Managementul durerii de gât
Majoritatea faringitelor se tratează conservator: hidratare bună, gargară cu apă sărată/bicarbonat și medicație simptomatică. Criteriile Centor ajută la selecția pacienților la care testarea pentru streptococ (test rapid de la farmacie sau clinică) modifică conduita.Utilizarea lozengurilor trebuie limitată la dozele recomandate (de obicei 4-6 pe zi), evitând supradozarea ce poate da amorțeală excesivă sau reacții alergice locale.
Sfaturi practice
Spray-urile anestezice nu se administrează la copii sub 6 ani și la pacienții cu reflex de tuse absent. Dificultatea de respirație, disfagia severă sau salivarea abundentă impun prezentarea imediată la medic.---
Medicamente pentru afecțiunile laringelui și voce
În laringitele acute cu edem sau la pacienți cu solicitare vocală intensă (profesori, actori), repausul vocal și terapia logopedică sunt pilonii recuperării. Steroizii inhalatori și ocazional cei orali (la indicație strictă medicală) pot scurta durata simptomelor severe. În laringitele cronice, tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni (omeprazol) este util dacă există reflux gastro-esofagian.Monitorizarea atentă pentru reacții adverse steroidiene sistemice (hiperglicemie, insomnie, imunosupresie) este obligatorie, iar durata medicamentației se limitează la minimul necesar pentru controlul simptomelor.
---
Medicamente utilizate în patologia urechii
Clase principale
- Picături auriculare – cu antibiotice (ciprofloxacină otică), antiseptice sau corticosteroid (dexametazonă auriculară), vor fi alese doar în lipsa perforației timpanale! - Cerumenolitice (soluții cu peroxid de hidrogen) sunt recomandate doar dacă dopul afectează auzul sau produce disconfort, niciodată la timpan perforat! - Antibiotice sistemice (amoxicilină+clavulanat) doar la otita medie cu complicații sau la copii sub 2 ani cu simptomatologie severă.Administrare corectă
Pentru picăturile auriculare: flaconul trebuie încălzit la temperatura corpului, pacientul întins pe o parte, aplicare cu pavilionul urechii tras ușor înapoi și în sus (adulți) sau în jos (copii), urmat de așteptarea a 5 minute pentru absorbție.În caz de perforație timpanică nu sunt recomandate picături cu soluții ototoxice (ex. gentamicină, neomicină).
---
Antibiotice în ORL
Indicații stricte și strategie
Antibioterapia trebuie restrânsă la cazurile de infecție clar bacteriană: otita medie supurată cu febră durabilă, faringită streptococică, sinuzită bacteriană. Se aleg regimuri scurte, de 5-10 zile, după vârstă și severitate, și se preferă moleculele cu spectru îngust (peniciline, macrolide) unde sensibilitatea este confirmată.Persoanele cu alergie la peniciline pot primi macrolide (azitromicină) sau cefalosporine, conform istoricului alergic și ghidurilor actualizate. Administrarea "preventivă" a antibioticelor la viroze sau rinită simplă trebuie evitată cu desăvârșire.
Recomandări pentru aderență
Explicarea clară a duratei tratamentului, necesitatea finalizării curei și conduita în caz de omitere a unei doze sunt esențiale. Educația pacientului diminuează riscul de rezistență bacteriană și sporește eficiența actului medical.---
Considerații speciale pentru populații vulnerabile
Copiii necesită dozare specială (calcul la kg corporal), formă adaptată (siropuri, picături) și monitorizare atentă pentru riscurile specifice (supradozaj, eliberarea accidentala a unor medicamente toxice la domiciliu). Internarea este indicată pentru manifestări severe, deshidratare sau suspiciune de complicații.Gravidele și femeile care alăptează nu trebuie să primească decongestionante simpatomimetice sistemice, iar pentru antibiotice se preferă penicilinele și cefalosporinele, evitând tetraciclinele și fluorochinolonele.
Vârstnicii necesită ajustări de doză, monitorizări frecvente și atenție crescută la interacțiuni medicamentoase (ex. AINS cresc riscul de insuficiență renală).
Pacienții cu comorbidități (cardiaci, diabetici) necesită selecția cu grijă a tratamentului. Decongestionantele nazale simpatomimetice sunt de evitat în hipertensiune; paracetamolul este de preferat AINS-ului la cei cu risc de boală renală.
---
Efecte adverse și managementul lor
- Decongestionantele simpatomimetice pot da tahicardie sau creșterea tensiunii arteriale. - Corticosteroizii nazali: rinită atrofică, sângerări, iritații. - Antibioticele: diaree, reacții alergice, foarte rar colită cu Clostridioides difficile. - Anestezicele locale: reacții alergice, rareori methemoglobinemie la benzocaină.Orice reacție severă (anafilaxie, angioedem) impune întreruperea tratamentului, administrarea de adrenalină (la indicația medicului) și raportarea reacției prin sistemul național de farmacovigilență.
---
Tehnici de administrare și sfaturi practice
- Spray nazal: capul ușor aplecat în față, jetul spre peretele lateral, nu spre sept, urmat de o inspirare ușoară. - Picături auriculare: a se încălzi flaconul, poziționare corectă, menținere 5 minute după instilare. - Gargare: cu soluție salină/bicarbonat, fără înghițire. - Lozenguri: între mese, doza maximă respectată.---
Semne de alarmă și criterii de trimitere
Semne precum: dificultate la respirație, stridor, disfagie severă, febră persistentă, dureri faciale intense, scădere rapidă a auzului, complicații periorbitale, impun prezentarea la specialist ORL sau serviciul de urgență. Copiii sub 2 ani cu febră mare și stare generală alterată trebuie evaluați rapid.---
Aspecte etice, legale și de sănătate publică
Medicii și farmaciștii trebuie să respecte reglementările privind prescripția off-label, informând pacientul și documentând indicațiile. În România, decongestionantele sistemice și antibioticele sunt eliberate pe bază de rețetă, iar farmacistul are dreptul legal și obligația morală de a refuza eliberarea abuzivă.Educarea pacienților despre riscul folosirii inadecvate a antibioticelor este o prioritate de sănătate publică, susținută prin campanii informative și ghiduri adaptate local, cum ar fi broșurile editate sub egida Ministerului Sănătății sau a Societății Române de ORL.
---
Concluzii și recomandări practice
Tratamentul afecțiunilor ORL trebuie să prioritizeze măsurile etiologice și să evite utilizarea inutilă a antibioticelor, cu accent pe consilierea pacientului și comunicarea riscurilor-beneficiilor. Practica clinică impune evaluări periodice, adaptarea la particularitățile fiecărui pacient și completarea adecvată a documentării medicale.---
Bibliografie și resurse
- Ghidul de diagnostic și tratament al infecțiilor ORL – Societatea Română de ORL 2022 - Suciu, I. "Farmacologie clinică", Ed. Medicală, 2020, București. - Revista Română de Medicină de Familie, articole disponibile online. - Portalul Ministerului Sănătății pentru ghiduri și broșuri pacienți. - Site-ul ECDC – rezistența la antibiotice în Europa. ---> Sfaturi practice: Oricare medic ORL, medic de familie sau farmacist ar trebui să folosească o listă scurtă de verificare: alergii, comorbidități, medicație cronică, vârstă și stare fiziologică (sarcină, lactație) înainte de orice prescriere. > > Atenție! Orice dificultate la respirație, disfagie severă, scădere rapidă a auzului sau semne de infecție extinsă sunt motive pentru consult medical urgent!
Evaluează:
Autentifică-te ca să evaluezi lucrarea.
Autentifică-te