Infracțiuni de corupție în afaceri: prevenirea și combaterea mitei
Această lucrare a fost verificată de profesorul nostru: 15.01.2026 la 15:22
Tipul temei: Referat
Adăugat: 15.01.2026 la 15:01
Rezumat:
Lucrarea analizează luarea și darea de mită ca forme de corupție în afaceri, evoluția, legislația, metodele moderne și diferențierea juridică.
Luarea și darea de mită – Infracțiuni de corupție săvârșite în domeniul afacerilor
INTRODUCERE
Corupția reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa dezvoltării economice și morale a unei societăți moderne. În contextul României post-decembriste, dar și pe plan european, flagelul corupției manifestat sub diverse forme, între care se remarcă luarea și darea de mită, a generat dezechilibre economice, a erodat încrederea în instituții și a perpetuat o stare de neîncredere între participanții la circuitul afacerilor. Corupția, definită generic drept folosirea abuzivă a puterii sau funcției în scop personal, are un impact extrem de nociv asupra mediului de afaceri, penalizând corectitudinea, transparența și competiția loială.Combaterea infracțiunilor de mită în mediul de afaceri devine, așadar, esențială pentru asigurarea unui climat economic sănătos, predictibil și guvernat de reguli clare. Fără o atitudine fermă împotriva acestor fapte, România riscă să rămână captivă ambiguității legislative și a fenomenului de „rețea a intereselor”. În literatura juridică autohtonă, printre vocile critice se numără și Constantin Mitrache, care sublinia necesitatea sancționării exemplare a faptelor de corupție pentru apărarea valorilor fundamentale ale societății democratice.
Scopul acestei lucrări este să prezinte și să analizeze complexitatea infracțiunilor de luare și dare de mită în domeniul afacerilor, atât din perspectivă teoretică (analiza cadrului normativ, conceptual, doctrinar), cât și din perspectivă practică (modalități moderne de săvârșire, decizii relevante de practică judiciară și evoluții recente). Vom utiliza metode de analiză juridico-penală, comparatistă și studii de caz, pentru o abordare cuprinzătoare și coerentă. Lucrarea va fi structurată pe trei capitole principale: evoluția și reglementarea infracțiunilor de mită, analiza juridică aprofundată a celor două infracțiuni și delimitarea lor față de alte infracțiuni conexe de corupție.
---
CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE PRIVIND LUAREA ȘI DAREA DE MITĂ CA INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE
1.1. Evoluția incriminării luării și dării de mită
Istoria recentă a României arată că reglementarea infracțiunilor de luare și dare de mită a urmărit îndeaproape contextul socio-economic și politic. Sub vechiul Cod Penal (1968), corupția era sancționată, dar aplicarea legii era deseori selectivă, abuzivă sau ineficientă, având în vedere climatul autoritar și lipsa unor mecanisme instituționale de control și transparență. Schimbările survenite odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, dar și presiunea reformelor internaționale, au impus o restructurare a legislației anticorupție, culminând cu Noul Cod Penal din 2009 (Legea nr. 286/2009).Noul Cod Penal a clarificat și modernizat infracțiunile de luare și dare de mită (art. 289 și art. 290), aducând elemente de noutate inclusiv în ceea ce privește modalitățile de incriminare, lărgind sfera subiecților activi și pasivi și particularizând modalitățile de săvârșire. De asemenea, reformele legislative s-au axat și pe facilitarea recuperării prejudiciului produs prin săvârșirea actelor de corupție – măsură inspirată din bunele practici europene, cum ar fi legislațiile anticorupție din Franța sau Germania.
Un moment esențial l-a constituit apariția Direcției Naționale Anticorupție (DNA) în 2002, cu efect direct în creșterea numărului de anchete și condamnări în mediul de afaceri și politică. Practica judiciară recentă – de exemplu, Dosarul Microsoft sau cazul „Resursele Hidroelectrica” – a arătat că sistemul legislativ și judiciar românesc este capabil să răspundă complexității fenomenului corupției în afaceri, cu toate rezistențele de ordin birocratic sau politic.
1.2. Reglementări internaționale și elemente de drept comparat
Răspunsul la corupție nu poate fi decât transnațional, pentru că mita, în mediul de afaceri globalizat, depășește aproape întotdeauna granițele țării. România este parte la Convenția ONU împotriva corupției (New York, 2003), care asigură un cadru standardizat pentru incriminarea și investigarea cazurilor de mită, dar și la Convenția Penală privind corupția a Consiliului Europei (Strasbourg, 1999), care stabilește principii precum extrădarea și cooperarea judiciară internațională.Comparativ, Franța incriminează atât mita activă, cât și cea pasivă prin Codul Penal (art. 435-1 și urm.), iar Germania distinge între corupția publică și cea privată, accentuând importanța prevenirii în sectorul privat. Interesant este că unele țări, precum Germania, presupun necesitatea existenței unei obligații de loialitate a angajatului față de angajator, extinzând astfel aria de aplicare a legii la mediul privat în mod direct. În jurisprudența Curții Europene de Justiție, dosare precum „Sapin” (cazul Franței privind transparența contractelor publice) au influențat inclusiv modul de redactare a legislației române privind achizițiile și practicile de afaceri.
1.3. Tendințe actuale de comitere a luării și dării de mită
Tehnologiile moderne și globalizarea au determinat apariția unor metode din ce în ce mai sofisticate de mascare a mitei: tranzacțiile prin offshore, firme-fantomă, contracte de consultanță fictive sau transferuri bancare prin criptomonede sunt doar câteva exemple. În România, anchetele DNA și raportările Transparency International au evidențiat cazuri complexe, cum ar fi utilizarea unor persoane intermediare sau „căpușarea” contractelor publice prin subantreprenoriat fictiv. De menționat este și utilizarea avansată a aplicațiilor criptate de comunicare pentru a evita interceptarea probelor.Un exemplu elocvent este dosarul „Gala Bute”, unde mita era mascată sub forma unor contracte de publicitate și sponsorizare între ministere și firme private. Acesta dovedește cât de importantă este adaptarea permanentă a legislației și a metodelor de anchetă (colaborarea cu experți IT, monitorizarea tranzacțiilor financiare complexe) pentru a răspunde provocărilor actuale.
---
CAPITOLUL II – ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNILOR DE LUARE DE MITĂ ȘI DE DARE DE MITĂ
2.1. Aspecte definitorii
Potrivit art. 289 Cod penal, luarea de mită constă în „fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase ce nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu”. Darea de mită, la rândul său, este prevăzută de art. 290 Cod penal, făptuitorul fiind cel care „promite, oferă sau dă bani ori alte foloase unui funcționar public în condițiile arătate mai sus”.Se remarcă, așadar, simetria actelor: primirea/opțiunea de a accepta oferta (luare) versus inițierea ofertei/darea propriu-zisă (dare). Utilizarea termenilor „direct sau indirect” și „pentru sine sau pentru altul” reflectă intenția legiuitorului de a sancționa inclusiv folosirea intermediarilor și avantajele mascate. Diferențierea față de alte infracțiuni – cum ar fi traficul de influență sau abuzul în serviciu – rezidă în legătura directă între folosul patrimonial și activitatea de serviciu a funcționarului sau agentului implicat.
2.2. Obiectul infracțiunilor
Obiectul juridic general protejat este autoritatea, corectitudinea și transparența în desfășurarea atribuițiilor publice, precum și normele de conduită ce reglementează sectorul afacerilor. Din perspectivă economică, obiectul special este buna funcționare a sectorului privat și public, echitatea în competiția de piață și garantarea unor relații contractuale loiale.Obiectul material al faptei constă în bunurile efectiv transferate – sume de bani, bijuterii, servicii, favoruri, acțiuni sau orice alt avantaj care produce un beneficiu pentru funcționarul mituit sau pentru altă persoană indicată de acesta. Practica juridică din România – de pildă, sentințele Tribunalului București în cazuri precum „MITA LA VAMA SIGHET” – evidențiază faptul că bunul nu trebuie să fie de o valoare mare, ci să constituie o recompensă efectivă sau anticipată pentru îndeplinirea unor acte de serviciu.
2.3. Latura obiectivă
Latura obiectivă implică atât acțiunile de însușire – pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii (la luare), cât și acțiunile de ofertare – promisiunea, oferirea, darea (la dare). Aceste acte pot surveni în orice moment al raportului contractual: înainte de a se produce, în timpul sau după ce funcționarul a executat actul de serviciu. De obicei, infracțiunea se consideră consumată chiar dacă actul de serviciu nu s-a realizat efectiv, fiind suficientă simpla acceptare a promisiunii (potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința nr. 103/2017).Tranzacțiile ilegale pot implica metode sofisticate: transferuri bancare (inclusiv conturi în străinătate sau criptomonede), servicii prestate fără justificare economică sau consultanță fictivă. Un exemplu recent constă în contractele mascate de consultanță din domeniul energiei, în care sumele plătite formal pentru „servicii” reprezentau în fapt mituirea unor factori de decizie.
2.4. Latura subiectivă
Sub aspect subiectiv, ambele infracțiuni sunt săvârșite numai cu intenție directă. Făptuitorul este conștient de natura ilicită a faptei și urmărește producerea unui avantaj economic sau de altă natură (de regulă, obținerea/prelungirea unor contracte, avantaje fiscale etc.). Vinovăția trebuie dovedită dincolo de orice îndoială, dar existența unor „simptome de corupție” (cheltuieli disproporționate, ascunderea bunurilor, comportament secretizat) poate duce, în practica instanțelor, la inferența intenției.Nu există posibilitatea comiterii infracțiunilor din culpă, fiind excluse formele de neglijență. Scopul urmărit de făptuitor, și anume obținerea nejustificată a unui avantaj personal sau pentru altă persoană, este esențial pentru delimitarea de faptele de hazard sau de simplele nereguli administrative.
2.5. Subiectul infracțiunilor
Subiectul activ la luare de mită poate fi orice persoană investită cu funcție publică, indiferent de regimul economic al entității (public, privat cu capital majoritar de stat, societăți concesionate etc.), dar și angajații unor instituții private, în măsura în care exercită putere decizională cu impact social semnificativ. În cazul dării de mită, subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică care oferă mita, inclusiv reprezentanții companiilor (ex: directori de achiziții care negociază contracte cu autorități publice).Subiectul pasiv este, de regulă, instituția publică, societatea privată afectată sau, pe cale de consecință, întreaga societate, ca titular colectiv al interesului privind buna desfășurare a afacerilor și corectitudinea administrației. Sunt prevăzute condiții speciale în funcție de funcția părților și de natura raportului dintre subiecți (ex: membru al consiliului de administrație al unei companii de stat).
---
CAPITOLUL III – DELIMITAREA LUĂRII DE MITĂ DE CORUPEREA PASIVĂ ȘI A DĂRII DE MITĂ DE CORUPEREA ACTIVĂ
3.1. Aspecte definitorii
Dacă luarea și darea de mită vizează raportul dintre funcționar și ofertantul mitei, coruperea activă și pasivă au o sferă de aplicare mai largă, putând implica și persoanele fizice ce nu exercită funcții publice, dar sunt implicate în activități relevante pentru interesul economic al unei organizații. Coruperea pasivă constă în acceptarea recompensei de către un salariat sau colaborator, iar coruperea activă – în promisiunea sau darea acesteia, chiar atunci când nu e vorba de o funcție publică în sens strict.Delimitarea este necesară pentru corecta încadrare a faptelor (a se vedea și Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ privind interpretarea art. 308 Cod penal).
3.2. Delimitarea obiectului infracțiunii
Luarea/darea de mită au ca obiect raportul cu funcționarii publici sau asimilați acestora, respectiv acțiunile în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu public. Coruperea activă și pasivă se raportează la orice angajat sau colaborator, deci protejează un interes mai larg al bunei funcționări a mediului privat. În practică, în cadrul unor dosare cunoscute (de pildă: „Mita în bănci”, 2018), încadrările diferite ale faptelor au depins de statutul părților implicate.3.3. Delimitarea laturei obiective
Acțiunile infracționale, la luarea și darea de mită, trebuie să fie strict legate de exercitarea unei funcții publice, în timp ce la coruperea activă/pasivă, este suficientă afectarea corectitudinii activității unei persoane angajate într-o entitate privată. Momentele consumării faptelor sunt similare: acceptarea promisiunii sau livrarea avantajului.Spre exemplu, în cazul unui manager privat care primește bani pentru atribuirea preferențială a unui contract, este vorba despre corupere pasivă, nu luare de mită.
3.4. Delimitarea laturei subiective
Intenția este prezentă atât la luare/dare de mită, cât și la corupere activă/pasivă, însă scopul urmărit poate varia: la mită, avantajul țintește pervertirea acțiunii publice, la corupere – pervertirea unei activități private relevante. Gradul de vinovăție și natura interesului urmărit (public/privat) sunt factori decisivi pentru analiza penală.3.5. Delimitarea subiectului
La luarea de mită, subiectul activ este doar funcționarul public (sau asimilat). La coruperea pasivă, subiectul poate fi orice angajat sau colaborator al unei societăți comerciale/private. Darea de mită poate fi comisă de orice persoană, iar coruperea activă de oricine caută influențarea deciziilor angajaților privați.Există diferențe și privind calitatea funcției – astfel, pentru mită este obligatorie funcția publică, iar pentru coruperea privată, valoarea economică a rolului exercitat (deci inclusiv manager, membru supraveghere, consilier etc.).
---
ÎNCHEIERE
Istoria și practica recentă demonstrează că luarea și darea de mită reprezintă, în continuare, principala amenințare la adresa bunei funcționări a sectorului de afaceri din România. Legislația penală românească a evoluat în raport cu exigențele internaționale, dar fenomenul infracțional s-a adaptat, folosind instrumente moderne de disimulare și intermediere.Clarificarea conceptelor și delimitarea doctrinară și juridică a acestor infracțiuni sunt esențiale pentru funcționarea justiției și prevenirea abuzurilor. Practica judiciară unitară, colaborarea instituțională (DNA, DIICOT, ANI), precum și încurajarea eticii în mediul de afaceri pot constitui piloni ai luptei anticorupție. Se impun ajustări permanente ale normelor penale, pentru a nu lăsa loc de interpretări prejudiciabile – cum ar fi introducerea unor reglementări suple pentru noile tehnologii de transmitere a mitei.
Nu în ultimul rând, combaterea corupției nu aparține doar autorităților, ci și mediului privat și societății civile. Exemplele din ultimul deceniu – condamnarea unor politicieni și oameni de afaceri de marcă – transmit un mesaj puternic: nimeni nu e mai presus de lege. Viitorul României depinde de consolidarea eticii, transparenței și responsabilității publice; doar așa putem vorbi de o justiție cu adevărat eficace și de un climat economic european, competitiv, stabil, bazat pe respectarea legii și nu pe „regula complicității”.
---
Bibliografie selectivă:
- Codul Penal al României, actualizat. - Constantin Mitrache, Drept Penal – Partea specială, Editura Universul Juridic, București. - Monica Iov, Infracțiunile de corupție în România, Revista Dreptul nr. 5/2019. - Decizia ÎCCJ nr. 103/2017, nr. 10/2015, și altele relevante. - Raport Transparency International, 2022 – România. - Convenția ONU Împotriva Corupției, New York, 2003. - Convenția Consiliului Europei privind corupția, Strasbourg, 1999.
---
Acest eseu își propune să evidențieze nu doar percepția academică, ci și realitățile practice ale luptei cu corupția – miză fundamentală pentru orice stat de drept modern și prosper.
Evaluează:
Autentifică-te ca să evaluezi lucrarea.
Autentifică-te