Importanța și funcțiile esențiale ale statului în societate

Această lucrare a fost verificată de profesorul nostru: 15.01.2026 la 16:33

Tipul temei: Compunere

Adăugat: 15.01.2026 la 16:14

Importanța și funcțiile esențiale ale statului în societate

Rezumat:

Statul, prin funcțiile legislativă, executivă și judecătorească, asigură ordinea, justiția și dezvoltarea societății românești.

Introducere

Statul reprezintă una dintre cele mai fundamentale creații ale omenirii, fiind cel mai important cadru instituțional în care se desfășoară existența socială, politică și economică a unei națiuni. Definirea conceptului de stat nu este doar o demers teoretic, ci și unul practic, pentru că fără o înțelegere clară a acestuia este imposibil să analizăm relațiile dintre indivizi, instituții și mecanismele de exercitare a puterii. Statul nu este numai o entitate abstractă, ci o realitate palpabilă, cu o organizare socială și juridică bine definită, care structurează viața cetățenilor, apără ordinea, asigură justiția și creează cadrul pentru dezvoltarea societății moderne.

Studierea statului și a funcțiilor sale capătă astfel o importanță esențială, mai ales în contextul actual, în care societatea românească traversează diferite provocări, de la consolidarea instituțiilor democratice, la asigurarea unei bune guvernări și la raportarea față de spațiul european și internațional. Întreg sistemul educațional românesc, inclusiv programa de la discipline precum „Educație civică” sau „Drept”, pune accent pe cunoașterea instituțiilor statului și a rolului acestora în configurarea unei societăți echilibrate.

În acest eseu, voi încerca să analizez, pe baza legislației și realității românești, ce este statul, care este personalitatea sa juridică, ce rol are în societate și, nu în ultimul rând, care sunt funcțiile sale principale—legislativă, executivă și judecătorească. Totodată, voi insista pe modul în care aceste funcții se realizează concret, prin intermediul instituțiilor fundamentale: Parlamentul, Guvernul și sistemul judiciar. În final, voi argumenta de ce cunoașterea acestor aspecte este vitală pentru un cetățean educat și responsabil.

---

Capitolul I: Statul. Personalitatea juridică a statului

1.1. Statul – Generalități

La nivel juridic, statul poate fi definit ca o formă de organizare politică a unei comunități umane stabile, aflate pe un anumit teritoriu, care dispune de un aparat administrativ propriu și de suveranitate. Elementele constitutive ale statului, după cum apare și în literatura clasică de drept constituțional (vezi „Drept constituțional și instituții politice” de Ion Deleanu), sunt trei: populația, teritoriul și puterea politică organizată (suveranitatea). Statul se distinge astfel de alte forme de organizare, cum ar fi organizațiile nonguvernamentale sau comunitățile locale, prin faptul că deține atributele suveranității și ale autorității depline asupra unui spațiu geografic și asupra cetățenilor săi.

În funcție de forma de guvernământ, statul poate fi monarhie sau republică; dacă luăm în calcul regimul politic, poate fi democratic sau autoritar. România, conform Constituției sale, este o republică democratică, având ca fundament suveranitatea națională, statul de drept și separația puterilor în stat.

Importanța statului ca subiect de drept atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, decurge din faptul că doar statul, și nu alte entități (asociații, firme, indivizi), poate promova în mod legitim interesele unei națiuni, încheia tratate cu alte state sau adopta legi cu caracter general, obligatoriu pentru toți cetățenii.

1.2. Personalitatea juridică a statului

Conceptul de personalitate juridică se referă la capacitatea unei entități de a avea drepturi și obligații, de a fi subiect al relațiilor juridice. Statul este o persoană juridică de drept public, diferită de orice alt subiect de drept, pentru că dispune de o autoritate supremă, iar actele sale au o forță obligatorie asupra tuturor indivizilor din teritoriu. Datorită acestei personalități, statul poate încheia tratate internaționale, poate acționa în justiție sau poate fi tras la răspundere pentru încălcarea drepturilor omului, precum s-a văzut în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pe plan intern, statul acționează în principal prin instituțiile sale: adoptă legi, aplică sancțiuni, oferă drepturi și garanții cetățenilor. Prin personalitatea juridică, statul poate fi reprezentat în diverse raporturi juridice de către Guvern sau Președinte, conform prevederilor Codului civil și Constituției României.

1.3. Rolul statului

În esență, statul este chemat să asigure ordinea, să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor, să promoveze dezvoltarea economică și socială și să medieze între diferitele interese ce pot apărea la nivelul societății. Statul se află la intersecția dintre individ și comunitate, având rolul de a limita abuzurile, de a combate tendințele anarhice și de a crea premisele unei conviețuiri armonioase.

Un exemplu elocvent în România a fost rolul statului în perioada de tranziție postcomunistă, când instituțiile statului au trebuit să asigure trecerea la un sistem democratic, să garanteze dreptul la alegeri libere și să creeze cadrul pentru dezvoltarea pieței libere, lucru fără de care progresul economic și libertatea individuală nu ar fi fost posibile.

---

Capitolul II: Funcțiile statului

2.1. Considerații generale

Funcțiile statului definesc principalele direcții în care acesta acționează pentru realizarea scopurilor sale. Orice stat modern are, obligatoriu, trei funcții principale: legislativă (elaborarea legilor), executivă (aplicarea lor) și judecătorească (asigurarea dreptății). Clasificarea funcțiilor nu are doar un rol academic, ci este crucială pentru prevenirea abuzului și concentrarea puterii într-o singură mână, după principiul separației puterilor consacrat de Montesquieu și statuat explicit în Constituția României.

Un exemplu clar al acestor funcții îl regăsim în viața de zi cu zi: Parlamentul adoptă Legea Educației Naționale, Guvernul asigură punerea sa în aplicare prin ordine și hotărâri, iar instanțele de judecată veghează la respectarea acesteia și soluționează eventualele conflicte.

2.2. Actele prin care se înfăptuiesc funcțiile statului

2.2.1. Considerații preliminare

Îndeplinirea funcțiilor statului se materializează prin acte juridice, care pot fi normative (cu aplicabilitate generală, precum legile sau ordonanțele) sau individuale (cu aplicare la persoane sau situații particulare, precum deciziile administrative). Natura juridică a acestor acte este distinctă față de alte acte ale societății civile, întrucât produc efecte obligatorii pentru toți cetățenii.

2.2.2. Actele juridice specifice funcțiilor statului

Funcția legislativă se realizează prin legi, ordonanțe adoptate de Parlament și, uneori, de Guvern. Funcția executivă presupune emiterea de hotărâri (de exemplu, Hotărârea Guvernului privind aprobarea normelor sanitare), ordine ale miniștrilor sau alte dispoziții normative. Funcția judecătorească se realizează prin sentințe, decizii sau hotărâri judecătorești. Fiecare act este legat direct de funcția pe care instituția respectivă o împlinește: legea reglementează, hotărârea guvernului aplică, sentința judecătorească sancționează și repară nedreptatea.

---

Capitolul III: Funcția legislativă a statului

3.1. Structura Parlamentului

Parlamentul României, conform Constituției, este bicameral: Camera Deputaților și Senatul. Membrii acestora sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Reprezentarea democratică asigură diversitatea opțiunilor și a intereselor cetățenilor; astfel, atât majoritatea, cât și minoritățile se pot face auzite în procesul legislativ.

3.2. Organizarea Parlamentului

Intern, Parlamentul funcționează pe baza regulamentelor proprii, având structuri precum comisiile permanente (de exemplu, Comisia Juridică), birourile permanente (care organizează activitatea) și grupurile parlamentare (constituit pe criteriul apartenenței politice). Parlamentul colaborează cu celelalte puteri prin exercițiul dreptului de control asupra Guvernului și prin armonizarea legislației cu deciziile Curții Constituționale.

3.3. Funcționarea Parlamentului

Parlamentul se convoacă în sesiuni ordinare și extraordinare. Ședințele sunt publice, iar procesul de legiferare presupune dezbateri, amendamente, voturi pe articole și pe ansamblu. Un exemplu real îl reprezintă dezbaterea pe Legea bugetului, când fiecare cheltuială publică este analizată și discutată. Parlamentul exercită control asupra Guvernului prin moțiuni, interpelări și anchete parlamentare (de exemplu, anchetele privind modul de organizare a unor examene naționale sau implementarea unor proiecte majore).

3.4. Funcțiile Parlamentului

3.4.1. Noțiunea de funcție a Parlamentului

Funcția parlamentară cuprinde ansamblul atribuțiilor ce revin Parlamentului: adoptarea legilor, controlarea executivului, reprezentarea cetățenilor. Este importantă distincția între acestea deoarece orice abuz sau suprapunere poate conduce la dezechilibre.

3.4.2. Enumerarea și clasificarea funcțiilor

Parlamentul are funcția legislativă, cea mai importantă—elaborează și adoptă toate legile. Funcția de control îl ajută să prevină abuzurile guvernului, iar funcția reprezentativă îl legitimează ca expresie directă a voinței națiunii. Impactul acestor funcții este decisiv pentru stabilitatea și progresul României; fără o lege bună nu există justiție, fără control nu există echilibru, fără reprezentare nu există democrație.

---

Capitolul IV: Funcția executivă

4.1. Considerații generale

Funcția executivă presupune aplicarea în practică a legilor, coordonarea politicilor publice și asigurarea bunei funcționări a serviciilor publice. Echilibrul dintre Parlament și Guvern este vital pentru a evita tendințele autoritare sau blocajele administrative.

4.2. Rolul și funcțiile Guvernului

4.2.1. Rolul Guvernului

Guvernul, ca organ central al puterii executive, conduce administrația publică la nivel național. Este cel care transformă voința legislativă în acțiune concretă.

4.2.2. Funcțiile Guvernului

Guvernul elaborează strategii, implementează legi (de exemplu, organizarea examenului de Bacalaureat), gestionează bugetul și se ocupă de relațiile externe (de exemplu, negocierea aderării la Uniunea Europeană).

4.3. Componența și structura Guvernului

Guvernul este format din prim-ministru, miniștri și, eventual, miniștri delegați. Fiecare minister are un domeniu de activitate clar delimitat (educație, sănătate, justiție). În subordinea Guvernului se află secretariatele generale, agențiile și alte organisme administrative.

4.4. Durata mandatului și statutul membrilor Guvernului

4.4.1. Durata mandatului Guvernului

Mandatul guvernului durează, în principiu, patru ani, dar poate înceta înainte prin demisie, moțiune de cenzură sau alte circumstanțe (ex: schimbare a majorității parlamentare).

4.4.2. Condiții pentru funcția de membru al Guvernului

Este necesară cetățenia română, vârsta minimă stabilită de lege, lipsa incompatibilităților sau a antecedentelor penale.

4.4.3. Incompatibilitățile funcției de membru al Guvernului

Membrii Guvernului nu pot deține alte funcții în administrația centrală sau locală, nu pot fi simultan parlamentari (decât în cazuri prevăzute special) și nu pot avea interese în companii cu contracte de stat.

4.5. Atribuțiile Guvernului

4.5.1. Atribuții cu caracter politic

Guvernul stabilește prioritățile politicii interne și externe, elaborează proiecte de legi și negociază acorduri internaționale.

4.5.2. Atribuții cu caracter legislativ

Are dreptul să emită ordonanțe (cu delegare de la Parlament), precum și hotărâri pentru detalierea legilor.

4.5.3. Atribuții cu caracter material special

Gestionează eficient patrimoniul public, resursele naturale și bugetul. Un exemplu îl reprezintă gestionarea fondurilor europene.

4.5.4. Atribuții cu caracter diplomatic

Reprezintă statul la nivel internațional, semnează tratate și participă la summituri sau negocieri.

4.6. Actele juridice ale Guvernului

4.6.1. Hotărârile Guvernului

Sunt acte normative cu aplicabilitate generală sau individuală, de regulă privind organizarea și funcționarea instituțiilor.

4.6.2. Ordonanțele Guvernului

Exista ordonanțe simple și de urgență, emise în baza unei legi speciale și în circumstanțe de necesitate. Spre exemplu, în situații de criză sanitară, Guvernul a emis ordonanțe de urgență pentru a putea interveni rapid.

---

Capitolul V: Funcția judecătorească

5.1. Noțiunea de justiție

Justiția este actul de aplicare a legii, de soluționare a litigiilor și de apărare a drepturilor fundamentale. Statul de drept se bazează pe independența justiției, ca putere separată de legislativ și executiv, garantând echilibrul și prevenind abuzurile. O societate fără justiție functională ar ajunge, inevitabil, la haos.

5.2. Organele care realizează funcția de înfăptuire a justiției

Instanțele judecătorești sunt structurate pe trei niveluri: tribunale, curți de apel și, la vârf, Înalta Curte de Casație și Justiție. Parchetul sau procuratura asigură respectarea legii în domeniul penal și urmărește infracțiunile. Independența judecătorilor este garantată prin Constituție, Legea nr. 303/2004 și prin activitatea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Un exemplu recent este rolul instanțelor în apărarea drepturilor cetățenilor în fața abuzurilor administrative sau în timpul stării de urgență din pandemie.

---

Concluzie

În concluzie, rolul și funcțiile statului sunt esențiale pentru stabilitatea, ordinea și dezvoltarea societății. Statul român, prin instituțiile sale, îndeplinește funcțiile legislative, executive și judecătorești printr-un sistem bazat pe separația puterilor și control reciproc. Înțelegerea acestor funcții nu este doar o cerință a sistemului de educație, ci un imperativ moral pentru orice cetățean care dorește să participe activ la viața publică. Întărirea instituțiilor statului, respectarea legii și implicarea civică sunt cele trei direcții principale pentru consolidarea democrației românești. Într-o lume tot mai complexă, doar prin cunoaștere și responsabilitate civică putem spera la o societate dreaptă și prosperă.

---

Bibliografie

1. Constituția României (republicată). 2. Ion Deleanu – „Drept constituțional și instituții politice”, vol. I-II. 3. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu – „Drept constituțional și instituții politice”, Editura C.H. Beck, București. 4. Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și ministerelor. 5. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. 6. Site-ul oficial al Parlamentului României: www.parlament.ro 7. Site-ul Guvernului României: www.gov.ro 8. Site-ul Consiliului Superior al Magistraturii: www.csm.ro

Întrebări de exemplu

Răspunsurile au fost pregătite de profesorul nostru

Care este importanța statului în societate potrivit compunerii?

Statul asigură ordinea, justiția și cadrul de dezvoltare al societății. Fără stat, relațiile sociale, politice și economice nu ar putea funcționa echilibrat.

Ce funcții esențiale are statul conform eseului?

Statul are funcții legislative, executive și judecătorești. Acestea asigură elaborarea, aplicarea legii și garantarea dreptății pentru toți cetățenii.

Cum îndeplinește statul român funcțiile sale în societate?

Statul român își realizează funcțiile prin instituții specifice: Parlamentul legiferează, Guvernul aplică legile, iar instanțele soluționează conflicte și apără drepturile.

Care este rolul personalității juridice a statului din perspectiva temei pentru acasă?

Personalitatea juridică îi permite statului să aibă drepturi și obligații, să acționeze în raporturi juridice și să încheie tratate sau să emită acte cu valoare obligatorie.

De ce este separarea puterilor importantă în funcționarea statului?

Separarea puterilor previne abuzul de autoritate și asigură echilibrul democratic. Astfel, fiecare instituție are competențe clare și se controlează reciproc.

Scrie compunerea în locul meu

Tagi:#stat #societate #guvernare