Soluții pentru reabilitarea Parcului Sân Nicoară din Curtea de Argeș
Această lucrare a fost verificată de profesorul nostru: 15.01.2026 la 16:29
Tipul temei: Compunere
Adăugat: 15.01.2026 la 16:15
Rezumat:
Lucrarea evidențiază importanța spațiilor verzi urbane și propune soluții concrete pentru reabilitarea Parcului Sân Nicoară din Curtea de Argeș.
INTRODUCERE
În contextul accelerării procesului de urbanizare în România, rolul spațiilor verzi devine tot mai central în configurarea unui stil de viață sănătos la nivel urban. Parcurile, grădinile publice sau micile zone plantate între blocuri reprezintă adevărate oaze de liniște și echilibru ecologic, oferind refugiu locuitorilor orașelor asaltați de ritmul alert al vieții cotidiene și de poluarea specifică mediului urban. Importanța acestora nu se rezumă doar la aspectul estetic sau la oportunitățile de recreere, ci se manifestă profund asupra sănătății publice, a microclimatului local și a echilibrului ecologic.Un exemplu clar de astfel de spațiu vital pentru comunitate este Parcul Sân Nicoară din Curtea de Argeș, un punct de interes urban atât prin amplasare centrală, cât și prin încărcătura sa istorică. Cu toate acestea, în ultimele decenii, starea fizică și funcțională a parcului a suferit un regres evident, din cauza degradării vegetației, a infrastructurii învechite și a lipsei unei strategii coerente de întreținere. Reabilitarea și modernizarea Parcului Sân Nicoară devin, astfel, esențiale pentru revitalizarea acestui spațiu și integrarea lui adecvată în viața urbană contemporană.
Acest eseu își propune să analizeze starea actuală a parcului, să fundamenteze teoretic necesitatea prezenței spațiilor verzi în orașele românești și să ofere soluții concrete de reabilitare, adaptate cerințelor comunității locale și criteriilor de dezvoltare durabilă. Realizarea lui se bazează pe consultarea literaturii de specialitate – manuale de arhitectură peisageră, lucrări de dendrologie, studii urbanistice realizate în țară –, dar și pe o observație de teren privind compoziția dendrologică și utilizarea spațiului de către localnici. Informațiile dendrologice (specii, starea fitosanitară, repartizarea plantelor) au fost colectate prin inventariere pe teren, completată de consultarea planurilor urbanistice și a documentației existente.
---
CAPITOLUL 1 – NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND SPAȚIUL VERDE URBAN
1.1 Conceptul de spațiu verde urban
Spațiile verzi urbane se definesc ca zone plantate cu vegetație pe teritoriul intravilan al orașelor, având funcții multiple – de la protecție și estetică, la recreere și suport pentru biodiversitate. Conform literaturii de specialitate românești, cum ar fi „Amenajarea și întreținerea spațiilor verzi” de N. Doniță, acestea includ: parcuri, grădini publice, scuaruri, zone verzi aferente instituțiilor de învățământ sau sănătate, dar și aliniamentele stradale sau pădurile-parc. În schema urbană, spațiul verde nu trebuie perceput ca un „lux”, ci ca o infrastructură esențială, complementară rețelei de transport, serviciilor publice și locuințelor.Prin integrarea eficientă în planificarea urbană, spațiile verzi devin elemente care structurează orașul, favorizând trasee pietonale, oferind puncte de reper și facilitând dezvoltarea durabilă. Chiar și în operele literare – gândindu-ne, de exemplu, la descrierile pitorești ale parcului „Cișmigiu” din București în scrierile lui Duiliu Zamfirescu – spațiile verzi apar ca repere identitare, locuri de întâlnire, reflecție sau relaxare.
1.2 Funcțiile spațiilor plantate intravilane
1.2.1 Funcția de protecție și ameliorare a mediului ambiant
Vegetalul urban nu este doar decorativ. Prezența arborilor și arbuștilor contribuie masiv la filtrarea aerului – capacitate evidențiată, printre altele, de studii de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. Plantele absorb CO₂, eliberează oxigen și reduc temperaturile locale, estompând efectul de „insulă de căldură urbană”. Această răcorire se simte mai ales vara, când, la umbra unui tei sau a unui stejar, temperatura aerului poate fi cu 3-5°C mai scăzută decât pe asfalt. De asemenea, vegetația constituie habitat pentru păsări, insecte polenizatoare și alte organisme, păstrând echilibrul ecologic și conservând biodiversitatea.1.2.2 Funcția antipoluantă (sanitară)
În zonele urbane, speciile dendrologice ca teiul, platanul sau castanul sunt renumite pentru capacitatea de a fixa praful și poluanții din atmosferă – dioxidul de carbon, oxizii de azot, polen. Pe lângă impactul asupra sănătății publice (reducerea incidenței bolilor respiratorii), spațiile verzi atenuază zgomotul traficului, acționând ca un „paravan” natural între drumurile principale și zonele de relaxare sau locuință. Efectele pozitive asupra stării generale de sănătate sunt subliniate atât de cercetări medicale, cât și de constatări empirice – familiile preferă să se plimbe, să alerge sau să facă sport în parcuri, nu pe străzile poluate.1.2.3 Funcția recreativă
Parcurile urbane sunt, prin excelență, locuri de întâlnire, socializare, mișcare fizică și relaxare psihică. Oricine a vizitat Parcul Central din Cluj-Napoca sau Parcul Copou din Iași știe cât de important devine un spațiu verde pentru relațiile interumane și pentru dezvoltarea copiilor. Jocurile, tenisul de masă, sportul în aer liber sau pur și simplu plimbarea printre alei oferă beneficii fizice și psihice incontestabile. În plus, prezența acestor spații scade incidența stresului urban și contribuie la starea generală de fericire a locuitorilor.1.2.4 Funcția decorativă (estetică, de impact peisager)
Fără îndoială, estetica joacă un rol crucial în configurarea și atractivitatea spațiului verde. Diversitatea speciilor, culorile, formele și parfumul florilor sau frunzelor influențează pozitiv moralul populației. Un parc bine amenajat, cu zone florale, arbori de diverse forme și texturi vegetale, devine un simbol al orașului – așa cum Parcul Carol I este un reper pentru București sau Grădina Botanică pentru Craiova. Peisagistica, ca ramură a arhitecturii, contribuie decisiv la crearea unei identități locale unice.1.3 Particularități biologice ale speciilor dendrologice folosite în spațiile plantate urbane
1.3.1 Înălțimea exemplarelor
Alegerea speciilor plantate în parc trebuie să țină cont de funcționalitate și siguranță. Arborii înalți (stejarul, platanul, frasinul) oferă umbră și protecție împotriva vântului, asigurând o etajare vegetală care permite dezvoltarea stratului de arbuști sau flori la bază. Lipsa lor poate face parcul „gol”, lipsit de farmec sau de zone de umbră necesare în zilele toride.1.3.2 Forma și desimea coroanei
Forma coroanei influențează modul în care lumina ajunge la sol și felul în care este perceput spațiul. Un tei cu coroană rotunjită, de exemplu, formează „insule” umbrite și intime, pe când platanul piramidal conferă un aspect mai ordonat, iar castanul cu coroană largă acoperă suprafețe întinse, ideale pentru picnicuri sau activități de grup. Densitatea coroanei controlează direcționarea fluxului de aer, iar aliniamentele dense filtrează praful și reduc zgomotul. Toate aceste particularități contează în organizarea estetică și funcțională a parcului.---
CAPITOLUL 2 – PROPUNERI DE REABILITARE A PARCULUI SÂN NICOARĂ DIN CURTEA DE ARGEȘ
2.1 Localizarea și istoricul municipiului Curtea de Argeș
Curtea de Argeș, situat în județul Argeș, este unul dintre cele mai vechi orașe ale țării, reședință de domnie și centru spiritual național, recunoscută pentru Mănăstirea ridicată de Neagoe Basarab. Așezat pe valea râului Argeș, orașul are un cadru natural privilegiat, cu dealuri împădurite și zone verzi care apar încă din vechile hărți urbane. Dezvoltarea sa urbanistică, mai ales după extinderea rețelei feroviare și construirea de noi cartiere, a integrat spațiile verzi ale orașului nu doar ca elemente estetice, ci și ca structuri funcționale, odihnitoare, menite să sporească calitatea vieții locuitorilor.2.2 Descrierea Parcului SÂN NICOARĂ
Parcul Sân Nicoară este situat în imediata vecinătate a centrului istoric al orașului, având o suprafață de aproximativ 1,5 ha. Înconjurat de instituții publice, școli și locuințe, acesta joacă un rol de esențială legătură între comunitate și natură. Alei pietonale dispuse radial sau paralel, zone de relaxare cu bănci, spații cu vegetație diversă (arii cu flori perene, arbuști ornamentali, gazon), precum și apropierea de ruinele istorice ale Bisericii Sân Nicoară îi conferă un farmec aparte. În prezent, parcul este intens utilizat pentru plimbare, joacă, evenimente culturale de mici dimensiuni și ca zonă de trecere spre alte cartiere.2.3 Compoziția dendrologică a Parcului SÂN NICOARĂ
Inventarul dendrologic relevă prezența următoarelor specii principale: tei (Tilia cordata), castan (Aesculus hippocastanum), platan (Platanus hybrida), molid (Picea abies), salcâm (Robinia pseudoacacia), arțar (Acer platanoides), precum și arbuști ornamentali de tip liliac (Syringa vulgaris), tuia (Thuja occidentalis) sau măceș. Diversitatea este satisfăcătoare, însă lipsesc unele specii autohtone care oferă nu doar beneficii estetice, ci și o mai bună rezistență la poluarea urbană și adaptabilitate la solurile locale (de exemplu, carpenul sau fagul). Dintre problematici, trebuie menționată prezența unor exemplare de salcâm bătrân, cu ramuri uscate și pericol de prăbușire, precum și a unor tufărișuri dezordonate sau specii invazive (arțar american).2.4 Estimarea stării actuale și propuneri de reabilitare a Parcului SÂN NICOARĂ
2.4.1 Estimarea stării actuale a parcului
Analiza de teren a pus în evidență gradul avansat de degradare a vegetației (arbori uscați, arbuști cu creștere dezechilibrată, peluze degradate), infrastructură uzată (alei sparte, bănci vechi și vandalizate, lipsa coșurilor de gunoi), precum și o întreținere deficitară (toaletări incorecte, lipsa irigării regulate, gunoi menajer lăsat la voia întâmplării). Aceste neajunsuri limitează funcționalitatea parcului, transformând anumite zone în spații neutilizate sau nesigure pentru copii și vârstnici. În același timp, dispariția unor specii autohtone și înlocuirea lor cu elemente invazive amenință biodiversitatea locală și compromit aspectul general al parcului.2.4.2 Propuneri și soluții de reabilitare a Parcului SÂN NICOARĂ
1. Revitalizare vegetală și diversificare dendrologică Se recomandă eliminarea arborilor uscați sau periculoși, replantarea cu specii autohtone (carpen, stejar, fag, ulm), adaptate condițiilor hidrice și climatice locale. Pentru stratul arbustiv, se va opta pentru liliac, călin, spiraea și rozmarin, alternând zone cu flori perene și peluze de gazon.2. Amenajarea unor zone tematice Crearea unei grădini de flori cu specii locale (bujor românesc, narcise, crini), a unui spațiu „wetter” cu plante de apă pe lângă izvoarele existente, precum și a unor locuri de joacă și relaxare moderne, dotate cu echipamente sigure, bănci ergonomice și mobilier urban de calitate.
3. Modernizarea infrastructurii Refacerea aleilor din materiale permiabile, prietenoase cu mediul, instalarea unui sistem de iluminat ambiental eco-friendly cu panouri solare, înlocuirea mobilierului vandalizat sau demodat, amplasarea de coșuri de gunoi selective.
4. Implicarea și educarea comunității Înființarea unui program de „adopție” a zonelor din parc de către școli, asociații de locatari sau ONG-uri locale, care să asigure monitorizarea, întreținerea și promovarea unui comportament civic responsabil. Susținerea unor activități educative despre protejarea mediului, dedicate copiilor și tinerilor.
5. Plan de mentenanță periodică Stabilește un calendar clar de lucrări sezoniere – toaletări corecte, combaterea dăunătorilor, fertilizarea gazonului, replantări acolo unde este nevoie – astfel încât calitatea spațiului verde să fie menținută pe termen lung.
Prin aceste acțiuni, Parcul Sân Nicoară va redeveni un centru de viață urbană, un spațiu prietenos și sigur pentru toate categoriile sociale, și un model de gestionare sustenabilă a patrimoniului verde.
---
CONCLUZII
Reabilitarea Parcului Sân Nicoară din Curtea de Argeș reprezintă nu doar un demers de ordin estetic sau funcțional, ci un act de responsabilitate față de comunitate, de mediul înconjurător și de generațiile viitoare. Prin implementarea propunerilor concrete analizate – de la înnoirea vegetației, la modernizarea infrastructurii și mobilizarea cetățenilor – se pot restaura atât frumusețea, cât și utilitatea acestui spațiu verde vital.Experiența Sân Nicoară ar trebui valorificată ca model de bună practică, abordare interdisciplinară între dendrologie, ecologie, urbanism și implicare comunitară, pentru a fi replicată în alte orașe din România ce se confruntă cu probleme similare. Într-o societate sănătoasă, investițiile în spațiul verde urban sunt garanția unei dezvoltări armonioase și durabile.
---
BIBLIOGRAFIE
- Doniță, N., „Amenajarea și întreținerea spațiilor verzi”, Editura Ceres, București, 1992 - Proiecte și studii privind parcurile urbane: „Manual de Arhitectură Peisageră”, USAMV București - Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților urbane și rurale, actualizată 2022 - Planuri Urbanistice Zonale, Primăria Municipiului Curtea de Argeș - Observații și date de teren, martie – aprilie 2024 - Articole din „Revista de Silvicultură și Horticultură Urbană” – editată de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice---
Evaluează:
Autentifică-te ca să evaluezi lucrarea.
Autentifică-te